Amestecul de semințe este adaptat la solurile argiloase și este format din specii rezistente la secetă, special create pentru albinele domestice și bondari.

Un amestec de specii cu înflorire îndelungată și cu o producție ridicată de nectar pe parcursul sezonului de vegetație.

După o instalare reușită, rămâne în habitat timp de decenii.

Începe să înflorească doar din al doilea an.

Ghid profesional de instalare și întreținere pentru suprafețe semănate cu flori sălbatice

Anul 1

Se recomandă plivirea, dar doar pentru speciile care sunt recunoscute cu certitudine și care nu fac parte din amestecul de semințe! Pe solurile grele, speciile care prezintă cel mai mare risc pentru înrădăcinarea suprafețelor de flori sălbatice sunt: troscotul (Polygonum aviculare), speciile de știr (Amaranthus sp.), speciile de lobodă (Chenopodium sp.) și speciile de ambrozie (Ambrosia sp.).

Nu este necesară eliminarea plantelor autohtone polenizate de insecte și rezistente la perturbări, care cresc spontan, precum ciulinii de câmp și de baltă (Cirsium arvense, C. vulgare) sau mușețelul sălbatic (Tripleurospermum inodorum).

Din amestecul de semințe, încă din primul an, se poate aștepta înflorirea masivă a unor specii într-un mod dificil de anticipat. Din acest motiv, prima cosire este recomandată între 10-20 iunie, tăind la o înălțime de 8-10 cm doar zonele care nu au înflorit sau care au o înflorire redusă. În acest moment, este indicată cosirea a aproximativ 70-80% din suprafață, lăsând în picioare zonele cele mai frumos înflorite.

A doua cosire poate avea loc după 20 august, la câteva zile după o perioadă de răcire care aduce precipitații de vară târzii.

Materialul cosit trebuie îndepărtat de pe suprafață atât în primul an, cât și în anii următori!

Anul 2

Programul de întreținere depinde de starea suprafețelor stabilite în anul precedent, influențată de condițiile climatice și de tratamentele aplicate. Vremea din anul anterior afectează dezvoltarea plantelor perene și gradul lor de înflorire.

Între 1-15 iunie, se recomandă evaluarea suprafeței pentru a decide asupra intervențiilor necesare. Momentul și amploarea primei și a celei de-a doua intervenții depind de compoziția speciilor care produc masă verde, dar nu înfloresc.

Anul 3

Între 20-25 iunie, se recomandă cosirea a 30-50% din suprafață în benzi înguste, preferabil sinuoase și cu un aspect natural, sau în mici blocuri dispersate.

După prima cosire, în funcție de condițiile meteorologice din toamnă, se recomandă tăierea a 80% din vegetația rămasă în picioare, precum și a 80% din suprafața cosită în timpul verii, în lunile octombrie-noiembrie.

Se va intra în iarnă lăsând aproximativ 20% din suprafață necosită.